MARTURISIRI AFECTIVE

Multa vreme, copil fiind, imi spuneam ca m-am nascut in cea mai frumoasa zi, pe care as fi putut s-o traiesc vreodata. Si asta, pentru ca am deschis ochii intr-o gospodarie mare, in care aveam de toate, iar mama si tata aproape ca nu mai pridideau muncind ca sa fie toate lucrurile la locul lor, asa cum se cade intr-o batatura de oameni vrednici. Tin minte forfota din preajma treieratului, a culesului de vie, a semanaturilor. In acele zile, carutele noastre, una cu cai si alta trasa de doi boi mari, cudalbeni, stateau aliniate in fata portii, inca de la revarsarea zorilor, pentru ca oamenii angajati pentru camp sa-si puna toate lucrurile trebuitoare, astfel incat mersul lor sa fie totdeauna in plin.