SUB STEAUA DESTINULUI

In anul cand Benone devenise judecator, toamna venise mai repede decat oricand. Isi inchipuia, vazand zborul frunzelor pale, ca anotimpul rezoneaza cu sufletul lui. Ii parea bine ca  zbuciumul lui sufletesc luase sfarsit. In buzunarul de la piept, simtea pulsatia, aproape magica a unei hartii, parafata de Ministerul Justitiei, prin care se adeverea ca el, Benone Pusca, baiatul ostracizat de un regim, atat de nefiresc in lumea romaneasca, ajunsese, iata, intr-un punct terminus. Trebuia sa puna capat unui drum lung, incarcat de privatiuni de tot felul, dar deschis invataturii, prin vointa lui puternica, potentata de increderea pe care Tinca, mama lui, o manifesta fata de dansul. Urmase facultatea de drept la Iasi pentru a deveni judecator, fapt pe care il visase mama lui o buna bucata de timp si care chiar in aceste zile se implinise cu asupra de masura.